Autismul este o tulburare de dezvoltare care inregistreaza o crestere alarmanta in toate mediile, in toata lumea, estimandu-se la ora actuala ca exista 1 copil cu tulburare de spectru autist la 166 de copii. Autismul apare mai des la baieti decat la fete (proportia fiind de 1 la 4).
Ce este autismul?
Autismul este o tulburare de dezvoltare considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei. Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste sau de tulburari pervazive de dezvoltare. Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt inca necunoscute.
Persoana care prezinta tulburari pervazive de dezvoltare demonstreaza dificultati in mai multe arii de dezvoltare si nu doar in anumite segmente specifice, iar efectele produse de dificultatile dintr-o anumita arie au efecte negative asupra dezvoltarii altor zone, rezultatul fiind un grup complex de caracteristici si trasaturi.
Copilul cu autism are urmatoarele caracteristici:
- nu raspunde la nume sau la solicitarile adultului (decat cand “vrea”) si pare ca nu aude sau nu intelege ceea ce i se cere;
- protesteaza in momentul in care i se cere ceva si se insista pentru primirea unui raspuns;
- jocul ii este marcat de un caracter stereotip (foloseste obiectele sau jucariile mereu in acelasi fel, de exemplu: le inchide/deschide, bate cu obiectele in anumite locuri, le invarte etc ), ori nu este atras de jucarii ci mai degraba de sticle goale, sfori, pungi etc.;
- nu foloseste obiectele in scopul lor uzual (le linge, le scutura, plimba sticle pe care le umple si le goleste etc);
- prezinta tulburari senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a linge, de a pipai, iar alte ori prin refuzul de a intra in contact cu anumite texture, de a gusta anumite alimente etc;
- poate avea comportamente stereotipe: insira si aliniaza obiecte, se invarte ori flutura mainile sau obiecte mici etc..
- poate prezenta probleme de alimentatie, si probleme ale somnului;
- nu doreste sau nu poate sa foloseasca cuvinte cu sens de comunicare;
- merge pe varfuri, ori are miscari bizare are mainilor si ale corpului;
- ecolalizeaza (repeta la nesfarsit sunete, cuvinte, reclame tv etc)
Copilul cu autism introdus intr-un program de terapie intensiv inaintea varstei de 3 ani are sanse foarte mari sa recupereze intarzierile in dezvoltare si sa isi formeze abilitati si comportamente adecvate social. Terapia care si-a dovedit eficacitatea in recuperarea copiilor cu autism este terapia comportamentala aplicata, ABA.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
TERAPIE:
Ce inseamna Applied Behavior Analysis (ABA)?
Conform ABA motivele pentru care un comportament are sau nu loc pot fi găsite în primul rând în mediu. Această concluzie are la bază faptul că un anumit comportament este dobândit prin interacţiunile cu mediul şi faptul că evenimentele perturbatoare din mediu pot afecta comportamentul. Programele care folosesc ABA evaluează evoluţia copilului şi comportamentul acestuia pentru a putea dobândi o înţelegere clară a relaţiei dintre strategiile instrucţionale utilizate şi modificările de la nivelul comportamentului şi modului de învăţare al copilului. ABA implică structurarea unei abilităţi pentru a putea fi învăţată în paşi mici şi recompensarea copilului pentru fiecare pas pe care l-a parcurs corect. Răspunsurile simple sunt în mod tipic predate la început şi apoi extinse la nivelul comportamentelor mai complexe, adecvate vârstei. Elevii sunt iniţial ajutaţi să dea răspunsurile corecte, micşorând în acelaşi timp şansele de a răspunde greşit.
PECS (Picture Exchange Communication System) – comunicarea cu ajutorul imaginilor
Este un sistem de comunicare pe baza de imagini dezvoltat de A. Bondy si L. Frost special pentru copiii care nu au dobandit sistemul verbal de comunicare. Un copil care nu vorbeste la varsta de 4, 5 ani are nevoi complexe de comunicare care nu mai pot fi intuite de parinti. Neputand vorbi, copiii au nevoie sa fie ajutati sa comunice iar acest sistem vine in ajutorul comunicarii si limbajului punand la dispozitia copilului imagini care contin lucrurile de care copilulu ar putea avea nevoie: apa, mancare, dulciuri, jucarii, toaleta, “vreau pauza”, “mi-e somn”, “vreau la plimbare”, “ma doare ceva”. Copilul este invatat ce semnifica fiecare imagine si cum sa o foloseasca pentru a primi ceea ce doreste, imaginile devenind astfel “cuvintele” copilului
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
“Analiza Comportamentală Aplicată şi Copiii cu Autism
1. Are la bază principii ştiinţifice dobândite în peste 50 de ani de cercetare pentru a putea preda comportamente adecvate şi pentru a reduce comportamentele problemă;
2. Se concentrează asupra predării sistematice în paşi mici a componentelor comportamentale:
- Totul este împărţit în etape mici;
- Răspunsurile corecte sunt urmate de o consecinţă (recompensă) care întăreşte comportamentul respectiv;
- Se oferă ajutorul care este necesar pentru a-l învăţa pe copil să înveţe.
3. Include Procedee Sistematice de Instruire
- Întărirea pozitivă;
- Proceduri de instruire discrete;
- Proceduri incidentale de predare;
- Modelare;
- Înlănţuire;
- Alegere şi preferinţă;
- Durata scurtă a şedinţelor;
- Analiza funcţională a comportamentelor problemă şi predarea alternativelor sociale adecvate;
- Se oferă mai multe ocazii de învăţare în etapele iniţiale ale dobândirii unei abilităţi noi;
- Abilităţile dobândite sunt în mod sistematic încadrate în rutinele naturale pentru a putea fi generalizate.
4. Insistenţa asupra anumitor aspecte fac învăţatul plăcut;
5. Îi învaţă pe elevi să deosebească diverşi stimuli;
6. Comportamentele inadecvate nu sunt încurajate. Se foloseşte analiza sistematică pentru a stabili exact ce evenimente funcţionează ca întăritori pentru acele răspunsuri;
7. Elevul este îndrumat să se implice în a da răspunsurile corecte minimalizând în acelaşi timp şansele de a răspunde greşit;
8. Şedinţele de predare se repetă de mai multe ori (iniţial în succesiuni rapide);
9. Sunt colectate date conform criteriilor specifice şi aşezate în grafic pentru a da o imagine cât mai clară a evoluţiei elevului;
10. Coordonarea şi durata dintre şedinţe sunt importante. Şansele de a pune în practică cunoştinţele dobândite şi consecinţele sunt stabilite la nivel individual;
11. Abilităţile rezultate sunt puse în pratică şi întărite în situaţii mai puţin structurate;
12. Răspunsurile simple sunt modelate sistematic pentru a fi adecvate vârstei. Copiii sunt instruiţi cum să înveţe din mediul lor natural;
13. Profesioniştii sunt instruiţi în ceea ce priveşte principiile de predare comportamentale pentru a implementa în mod eficient programele;
14. Consecvenţa este foarte importantă pentru a putea menţine câştigurile dobândite în urma aplicării metodei.
În al patrulea rând, eficacitatea programului pedagogic trebuie să fie frecvent evaluată, prin colectarea de date. Ţinând o evidenţă a răspunsurilor copilului la programul aplicat, profesorul poate stabili rapid dacă programul respectiv atrage rezultatele dorite şi poate aduce modificări în cazul în care aceste rezultate nu au fost obţinute. În cele din urmă, programul ar trebui să specifice modul în care abilitatea predată va fi generalizată/utilizată şi în cazul altor oameni şi locuri. Generalizarea reprezintă o parte extrem de importantă a oricărui porgram de predare. Fără de ea, copilul dumneavoastră poate învăţa să facă ceva foarte util într-un loc – la şcoală, de exemplu – însă nu şi în altă parte.
Numele abordării de predare pe care îl foloseşte un program este mai puţin important decât folosirea corectă a strategiilor de predare în sine. Toţi profesorii care crează programe educaţionale pentru copiii cu autism ar trebui să vă poată spune ce anume predau, motivele pentru care folosesc aceste tehnici şi modul exact în care ei evaluează eficacitatea modului lor de a preda. Informaţii referitoare la ce anume fac ei, modul în care o fac şi modalitatea prin care ne spun dacă ceea ce fac este eficient ar trebui să fie disponibile tuturor celor interesaţi şi profesioniştii ar trebui să decidă care sunt cele mai potrivite practici pentru educarea copiilor cu autism. Dacă un program nu întruneşte standardele, ar trebui să căutaţi un alt program pentru copilul dumneavoastră.”
Text tradus din Children with Autism, A Parent’s Guide, edited by Michael D. Powers, Woodbine House, 2000
Traducere realizata de Gabriela Ioana Apetrei