Contact: 0753 055 852021 335 1536 • contact@autism-aita.ro
Aici ajutam copiii sa fie din ce in ce mai putin autisti, mai fericiti si mai independenti. AITA se adreseaza copiilor intre 2 si 6 ani.
Abonare newsletter

Zece semne de alarma autism

1. Copilul nu raspunde cand il strigi pe nume.
2. Nu-ti arata cu degetul ce vrea, ce a vazut, ce l-a surprins.
3. Nu arata obiectele uzuale.

Conturile Asociatia AITA

Cont RON:
RO51 BUCU E477 7473 2511 RO01
deschis la Alpha Bank, sucursala Perla

Cont EURO:
RO08 BUCU E477 7473 2511 EU01

Applied Behavior Analysis (ABA)

ABA implica structurarea unei abilitati pentru a putea fi invatata in pasi mici si recompensarea copilului pentru fiecare pas pe care l-a parcurs corect.

Raspunsurile simple sunt in mod tipic predate la inceput si apoi extinse la nivelul comportamentelor mai complexe, adecvate varstei.

Elevii sunt initial ajutati sa dea raspunsurile corecte, micsorand in acelasi timp sansele de a raspunde gresit.

Ajuta-ne online: preia unul din bannerele AITA pe site-ul sau pe blogul tau!

Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism - AITA

Mediul instructional si generalizarea

Andreea Mățăuan – Psihoterapeut AITA

Analiza comportamentală aplicată (ABA) este văzută ca o formă de intervenție foarte clară și structurată. Unul dintre reproșurile care se aduc terapiei ABA este că terapeuții se poartă nenatural cu copiii – ”Cum să se poarte copiii normal, dacă nu ne purtăm normal cu ei?” se întreabă cei care sunt sceptici legat de ABA. Reproșul acesta se risipește însă imediat ce tehnica și procedurile sunt înțelese, așa cum vom vedea în cele ce urmează.

Îngrijorarea aceasta este de înțeles și argumentul este foarte logic. Terapeuții ABA nu se poartă inițial cu copiii cu autism așa cum s-ar purta cu un copil tipic. Acest lucru se datorează faptului că un copil cu autism prezintă întârzieri în comunicare, socializare și comportament, el nu reacționează și nu învață la fel ca un copil tipic. ABA este în prezent terapia cea mai eficientă în recuperarea autismului (procentul de recuperare este de 47% și depinde de factori variați). Eficiența ABA în tratarea copiilor cu autism se datorează, în parte, tocmai structurii pe care o oferă. Mediul previzibil și cerințele clare, urmate de laude și încurajări sunt securizante pentru copilul cu autism, care are mare nevoie de a se afla în situații cunoscute și care poate reacționa puternic negativ la orice schimbare din mediu.

În ABA, există 4 mari etape de achiziție: masterare, menținere, generalizare și automatizare. În prima etapă ajutorul acordat copilului este mai mare, iar în ultima etapă copilul manifestă achiziția în mod spontan și independent.

Cum se desfășoară interacțiunea la începutul terapiei?

·         Copilul de 2-3 ani  este învățat să stea pe scaun la măsuță.

·         Este învățat să răspundă la instrucțiuni pentru a-și dezvolta limbajul receptiv.

·         Este învățat să răspundă într-un fel sau altul (verbal sau prin acțiuni) atunci când adultul vorbește cu el – pentru a se crea asocierea între limbaj și comunicare, interacțiune.

·         Primește un item preferat de fiecare data când dă un răspuns corect, recompensa este asociată cu laude puternice – pentru ca apoi aprecierea socială în sine să fie importantă pentru copil.

·         Este ajutat să răspundă dacă nu reușește să o facă independent, nu i se dau mai mult de 2 șanse de a greși. Acest ajutor se numește prompt.

·         Copilului i se cere să demonstreze că știe informația de mai multe ori consecutiv – învață prin repetare.

·         Este încurajat să repete sunete după terapeut și să completeze cu suntete cântecelele care i se cântă.

·         Este strigat pe nume și învățat să răspundă privind adultul.

·         Este învățat să imite acțiuni cu sau fără obiect urmând instrucțiunea ”Fă ca mine!” – deoarece copiii cu autism nu imită spontan, iar imitarea este o cerință importantă pentru achiziții ulterioare.

Din experiența acumulată la AITA, cei mai mulți copii, în primele 2-3 săptămâni, dezvoltă anumite abilități importante, pe care nu le aveau înainte: zâmbesc atunci când sunt lăudați, se uită mai des la adult, își recunosc părinții și manifestă bucurie atunci când îi văd, încep să vocalizeze mai mult și repetă anumite sunete după adult, sunt mai puțin interesați de a manipula permanent câte un obiect în mod repetitiv și sunt mult mai interesați de cei din jurul lor, de persoane și de activități făcute împreună cu ceilalți.

Mediul, regulile, prezivibilitatea și laudele constante sunt câteva elemente prin care ABA îi ajută pe copiii cu autism să se deschidă către ceilalți. Ca achiziții, în primele luni, copilul învață să recunoască obiecte din mediu care i-au fost predate, învață să potrivească, să facă incastre cunoscute, învață să imite anumite mișcări care i-au fost predate, răspunde persoanelor cu care este obișnuit. Însă, după cum observăm, copiii știu, în primă fază, obiectele care le-au fost predate, anumite obiecte, nu toate obiectele cu acea denumire. Ei știu, de exemplu, că jucăria roșie cu roți și cu două dungi albe este mașina, dar s-au putea să nu știe că și jucăria galbenă cu roți este tot mașina. De asemenea, ei pot să răspundă la salutul mamei, dar să nu răspundă aceluiași salut rostit de un necunoscut. Copiii cu TSA prezintă dificultăți de generalizare.

Generalizarea înseamnă extinderea cunoștințelor dobândite dincolo de perioada de învățare, de mediul unde au fost dobândite, de persoanele care le-au predat și a putea să folosim cunoștințele respective în orice altă circumstanță. În procesul tipic de învățare, generalizarea se produce în mod spontan. Mama îi arată copilului o minge astăzi și îi spune că se numește ”minge”. A doua zi, mama găsește în casă o altă minge și o arată copilui denumind-o din nou. Ziua următoare, în parc, copilul indică spre o minge pe care o vede pentru prima dată și spune ”minge!” – a generalizat. La copiii cu autism, este nevoie să plănuim generalizarea și să creăm cât mai multe ocazii de generalizare. Când lucrăm cu copiii cu autism, scopul este să ajungem să interacționăm cu ei cât mai firesc, mai natural, astfel încât trecerea de la terapie la grădiniță să fie lină și integrarea în societate să se producă mai ușor.

Când și cum facem generalizarea?

·         Generalizarea se începe la scurt timp după începerea procesului de terapie. Nu este nevoie să așteptăm ca un copil să acumuleze multe cunoștințe pentru a începe să generalizăm. De exemplu, dacă i-am predat farfuria, atunci când ne jucăm pe covor cu mai multe farfurii putem să i le denumim sau să îi cerem să ni le indice.

·         Generalizarea se face permanent, ne folosim de orice context pentru a ajuta copilul să-și extindă cunoștințele și felul în care răspunde. Generalizarea este atât sarcina terapeuților, cât și sarcina părinților. Părinții și rudele au mult mai multe oportunități de a face generalizare și este important să se implice în acest proces cu ajutorul îndrumărilor de la specialiști.

·         E important ca, treptat, generalizarea să nu mai semene deloc cu o lecție în care are loc predarea sau verificarea cunoștințelor, ci să devină un proces cât mai firesc. ”Adu-i lui mami pălăria, te rog” este o generalizare a cerinței (SD-ului), a mediului, a contextului de învățare, a distanței, care se integrează firesc în viața cu zi cu zi atunci când mami este la ușă și urmează să plece, iar copilul chiar o ajută răspunzând la instrucțiune. SD-ul cu care copilul era învățat într-o situație tipică de învățare ar fi fost: ”Arată pălăria”, iar pălăria s-ar fi aflat chiar în fața lui.

·         Pentru a realiza generalizarea de persoană, ne asigurăm că există ocazii de a răspunde și altor persoane, care nu interacționează atât de des cu cel mic. Aceste persoane pot fi: bunici, mătuși, prieteni de familie, vecini etc.

·         E nevoie să fim atenți la generalizarea distanței. Copilul poate să ne răspundă la instrucțiune dacă suntem lângă el, dar să nu răspundă dacă suntem în celălalt colț al camerei. Îl învățăm să răspundă indiferent de distanță.

·         Generalizarea răspunsului – atunci când interacționăm cu ceilalți nu o facem de fiecare dată la fel, dăm răspunsuri diferite la aceeași întrebare (de exemplu, răspunsul la întrebarea ”Ce vrei  să mănânci?” poate fi altul în fiecare zi), ne prezentăm în moduri diferite etc. După ce inițial a învățat să răspundă printr-un singur răspuns scurt la întrebări (Ex: ”Cu ce-ți place să te joci?” – ”Păpușa”), copilul este încurajat să dezvolte o gamă largă de răspunsuri. O întrebare care ar solicita un alt răspuns ar fi ”Cu ce îți mai place să te joci?”

·         Este nevoie să fie generalizat orice fel de stimul care poate exercita control asupra comportamentului copilului. În ABA, controlul exercitat de stimul asupra comportamentului înseamnă că acel comportament se manifestă doar în prezența acelui stimul. Două exemple în plus de generalizare sunt: generalizăm contextul de învățare (dacă copilul răspunde la cerințe la masă, îi dăm aceleași cerințe și la plimbare), generalizăm obiectul (îi cerem să indice itemi diferiți din aceeași gamă: punem pe masă cana roșie, în loc de cea albastră cu care era obișnuit, și îi cerem să arare cana).

·         Generalizarea se face în ritmul copilului, dacă copilul are un ritm bun de generalizare, putem să generalizăm mai multe variabile în același timp. Dacă un copil generalizează greu, suntem atenți să schimbăm doar un anumit element din situația inițială de învățare. De exemplu, dacă ne mutăm de la masă pe covor, îi cerem să ne imite folosind aceeași instrucțiune pe care o folosim la masă ”Fă ca mine” și schimbând doar mediul. Dacă schimbăm SD-ul în primă fază, în loc de ”Fă ca mine!” să îi cerem ”Încearcă și tu!”, vom face această schimbare la masă, în contextul cu care copilul este obișnuit.

 

În ABA, situația de învățare evoluează de la o situație foarte structurată și clară la o situație cât mai naturală și asemănătoare cu mediile și cu cerințele cu care copilul va intra în contact în viața de zi cu zi. De la predarea prin discrete trial se trece la învățarea incidentală, care oferă copilului ocazia de a iniția interacțiunea și de a folosi cunoștințe diverse. La fel cum lucrul la masă și structura sunt necesare la începutul terapiei pentru a ajuta copilul să reușească parcurgând pași mici, și generalizarea și menținerea cunoștințelor sunt foarte importante pentru a ajuta copilul să se adapteze la situațiile cotidiene și să ajungă să aibă o viață cât mai independentă și împlinită.


Știri și noutăți de la AITA

Supervizare in psihopedagogia speciala
2017-02-28
ASOCIATIA PENTRU INTERVENTIE TERAPEUTICA IN AUTISM (AITA) organizeaza vineri, ...
Curs de ABA pentru specialisti, la AITA
2017-02-22
Asociatia pentru Intervente Terapeutica in Autism (AITA) organizeaza cursul: Teh...
Un nou Centru al Asociatiei AITA si-a deschis portile pentru copiii cu autism
2017-02-22
Autismul inregistreaza o crestere alarmanta in toate mediile, in toata lumea, e...
Curs gratuit despre autism pentru educatorii de la gradinitele Ciupercuta si King George
2016-05-11
Educatorii de la gradinitele Ciupercuta si King George au beneficiat de un curs...
Cursuri gratuite pentru parintii copiilor cu autism
2015-04-06
Incepand cu luna aprilie Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism (AI...
Centrul National de Consultanta pentru parintii copiilor cu autism
2015-04-02
Incepand din luna aprilie 2015, Asociatia AITA vine in sprijinul parintilor cop...

Citește aici toate știrile AITA »

Vezi aici toate evenimentele AITA »

Dacris - articole de birou si papetarie Royal Computers Paradis Media RCI Leasing
Light Smart
IMD Print Promotion - productie publicitara Imprimeria Arta Grafica  Augsburg
Ideeastil - producator de jaluzele verticale Bobson Inovative Fan Courier MMK Print Romatsa Bebeart.ro CONPET
HeadPrint

Copyright © 2012 autism-aita.ro
Tema grafica realizata de grafica, marketing online, audit, SEO, campanii Bucuresti | Site realizat de web design Bucuresti