UCLA Young Autism Project 1987

Proiectul UCLA din 1987 a generat mari si importante progrese din punct de vedere emotional, intelectual, educational, social si comportamental.

Semnificatia datelor si a rezultatelor la care s-a ajuns:

1. Nu exista nici o dovada ca schimband doar un comportament, putem produce schimbari semnificative in alte comportamente. Nu avem nici o dovada ca exista un comportament crucial, pe care daca il schimbam – am avea modificari majore in functionarea generala a unei persoane.
2. Comportamentele invatate cu 1, 2 terapeuti, intr-un anumit mediu nu se transfera automat si la alte medii sau la alte persoane. Dimpotriva, persoanele pot deveni dependente de “situatia de invatare”. Rezulta deci, ca un individ trebuie tratat in toate mediile importante pentru el.
3. In al treilea rand, exista dovezi indubitabile ca intreruperea tratamentului declanseaza regresul (exceptie copiii foarte mici, care beneficiaza de tratament intensiv).

Criteriile unui tratament eficient

1. Perspectiva comportamentala: aplicarea unor interventii de specialitate (dincolo de recompensarea comportamentelor pozitive):
   

• DTT,
  
• modelare,
  
• inlantuire,
  
• discriminare,
  
• invatare incidentala  (Koegel, 1988)

1. Participarea activa a familiei. Fara o asemenea implicare, progresele realizate in medii specializate, duc rareori la functionarea copilului natural acasa sau in comunitate.
2. Instruire 1:1. In primele 6 – 12 luni de tratament in instruirea individuala copiii cu autism invata cel mai bine (cu terapeuti, persoane bine pregatite in tratamentul comportamental, studenti dar si membri ai familiei).
3. Integrare. Inainte de integrare pesoana trebuie sa invete anumite comportamente adecvate social. Atunci cand intra intr-un grup, grupul sa fie cat mai tipic posibil. In prezenta altor persoane autiste, orice abilitate sociala sau lingvistica dobandita poate disparea pentru ca, probabil, nu obtine un comportament reciproc. Au nevoie insa ca grupul sa fie condus de o persoana specializata.
4. Exhaustivitate. La inceput persoanele cu autism sunt invatate totul, fiecare comportant fiind predat, pentru ca nici un comportament nu duce automat la invatarea unui altul nou: achizitionarea limbajului nu va duce la folosirea corecta a pronumelui, sau la dezvoltarea abilitatilor sociale. 
5. Caracterul intensiv. O interventie eficienta necesita un numar mare de ore (pana la 40 ore / saptamana). 10 ore nu sunt suficiente, aduc imbunatatiri, dar nu dezvolta la maxim copilul.
6. Diferente individuale. Copiii raspund la tratament in mod total diferit. Cei care au un stil de invatare ‘auditiv’ se dezvolta si ajung mai functionali decat cei cu un stil de invatare ‘vizual’. Dar numai 47% copiii ajung la o functionare ‘tipica’ in urma tratamentului.
7. Durata. Tratamentul se va desfaura pe tot parcursul vietii persoanei cu autism, altfel ei pot pierde achizitiile. (exceptie sunt cei care pana la 7 ani au atins un nivel normal de dezvoltare).
8. Controlul calitatii. Nu oricine este calificat in modificarea comportamentului, iar participarea la un curs de o zi sau de o saptamana nu insemna ca da nici o calificare in acest sens.

Cap. 3 Educarea persoanelor cu intarzieri de dezvoltare, O. Ivar Lovaas, ed. Frontiera, 2012, Bucuresti