Programul de masa

Psiholog AITA, Cornelia Andrei 

La copiii cu autism există o pondere ridicată a dificultăţilor de autoservire unde intervin şi probleme de alimentaţie. Cel mai frecvent comportament întâlnit se bazează pe dorinţa de a consuma doar un anumit tip de alimente şi în special alimente de anumită textură şi culoare. Iar numărul de alimente consumate se limitează la 3-4.

 Părinţii se confruntă de cele mai multe ori cu problema diversificării alimentaţiei deoarece copiii refuză să consume şi alte alimente noi, iar reacţia copiilor  poate fi urmată deseori de accese de furie, astfel că tot acest proces poate fi extrem de complicat şi conduce deseori la frustrare.

Există de exemplu cazuri în care copiii consumă doar alimente de culoarea bej / albe (pâine, iaurt, măr decojit, griş cu lapte). Sunt situaţii când ei nu acceptă alimentele solide şi rămân blocaţi în etapa de dezvoltare inferioară în care consumau doar mâncare pasată.

Pe când copiii neurotipici se împotrivesc moderat, având anumite preferinţe, copiii cu autism care au dificultăţi alimentare pot escalada într-un timp foarte scurt un comportament de protest urmat de crize de furie şi agresivitate, care duce părinţii în situaţia de a ceda şi a le oferi în definitiv doar alimentele pe care le consumă cu regularitate, întărind astfel comportamentul ritualic al copilului.

Chiar şi in cazurile în care părinţii se decid ocazional să decurgă cu mai multă fermitate şi să „atace” problema alimentară, de cele mai multe ori cad în plasa unui comportament întărit de-a lungul timpului pentru că în multe situaţii copilul pare că vrea să regurgiteze când gustă alimentul sau să se agite atît de tare încât apare disconfortul unui conflict, care duce în final la ideea că nu merită efortul.

Alteori apare teama că a impune un alt aliment şi doar pe acela ar putea conduce la subnutrirea copilului lor în cazul în care acesta refuză vehement şi intră într-o aşa-zisă „grevă a foamei”.

 Iată cum cercul vicios se lărgeşte pentru că regulile impuse nu se respectă şi cedarea pare de cele mai multe ori singura variantă de ieşire.

Pe măsură ce copilul creşte va fi tot mai greu să aducem în discuţie diversificarea alimentaţiei, astfel că existenţa unui program terapeutic bazat pe trainingul de masă capătă o importanţă deosebit de mare în educaţia alimentară a copilului. Şi într-adevăr este vorba de educaţie deoarece pe o perioadă determinată şi cu o procedură structurată copilul învată să consume alte alimente care la început nu i-au trezit deloc interesul.

Paşii parcurşi în programul de masă :

·         Prima etapă este cea în care se va ţine cont de abilitatea  de a sta la masă pe o durată scurtă de timp de aproximativ 5 minute, achiziţie care îl va însoţi pe copil în toate mediile sociale în care se impune servirea mesei (grădiniţă,şcoală, restaurant,etc.); sunt des întâlnite situaţiile în care, în mediul familial, copiii preferă să umble prin casă, fără să ţină cont de ora mesei şi fără să respecte regula de a sta la masă în timp ce mănâncă.

·         Următoarea etapă se consituie din utilizarea adecvată a tacâmurilor,

·          A treia etapă.Varierea alimentelor pornind de la selecţia corectă a acestora.

Este important să consultaţi un medic padiatru care să examineze sănătatea fizică a copilului dumneavoastră. De asemenea este de preferat să alcătuiţi o listă cu alimentele acceptate şi una cu alimentele pe care le refuză pentru a putea stabili mai exact cât de săracă este alimentaţia în anumite substanţe nutritive. Este dezirabil să urmăriţi dacă anumite alimente au efecte negative asupra stării copilului, cum ar fi spre exemplu alergiile la anumite alimente – lapte sau gluten şi cantităţile mari de zahăr care pot cauza tulburări majore de comportament la unele persoane.

Înainte de demararea acestui program este necesar să fie realizată o listă cu alimentele prioritare.

Programul va începe prin introducerea unui singur aliment care va fi lucrat pe paşi iar premiul acordat trebuie să fie extrem de motivant şi oferirea lui să fie permisă strict  doar LA MASĂ şi dupa fiecare pas parcurs, indiferent daca doar sta la masa, sau manaca din alimentul propus.

Toate etapele sunt importante şi fiecare pas va fi întotdeauna urmat de premiu. 

În acest program copilul este ajutat să mănînce pe etape, o varietate de alimente care apoi vor fi consumate în sesiuni în care elevul este învăţat să mănânce la cerere, la început prin imitare. La cerere, ţinând cont de faptul că persoanele tipice învaţă să mănânce la anumite ore, există câteva motive pentru care şi copiii cu autism trebuie să înveţe să respecte orele de masă :

1.    doar astfel va putea mânca ce i se pune în farfurie;

2.    se va obişnui să mănânce mai puţin între mese;

3.    va avea un comportament adecvat în mediile sociale.

      Pentru a lucra această abilitate este de preferat ca programul de masă la cerere să înceapă cu alimentul preferat.

Şi , în final procesul de generalizare va fi întărit prin introducerea alimentelor la masa de acasă, pe care copilul o va servi în mediul familial.

BIBLIOGRAFIE:

·         Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare-Tehnici de bază ale intervenţiei comportamentale, O. Ivar Lovaas şi Andrew Bondy, Greg Buch, Howard G. Cohen, Kathryn Dobel, Svein Eikeseth, Lori Frost, Ronald Huff, Eric V. Larsson, Nina W. Lovaas, Gary S. Mayerson, Tristam Smith, Valerie Vanaman, Jacqueline Wynn, traducere din limba engleză de lect. dr. Alina Ţigău, Editura Frontiera, 2012;

·         Ghid de terapie ABA, partea I, Strategii de modificare a comportamentului copiilor cu autism, Ron Leaf, John McEachin, Jamison Dayharsh, Marlene Boehm, traducere din limba engleză de Ileana Achim, Editura Frontiera, Bucureşi 2010.